e noapte, împletesc versuri cu Calea Lactee,
rugându-mă să plouă cu iubire pe pământ,
din izvoare cuminți să răsară curcubeie,
zâmbete vii colorate, leagăn de cuvânt.

lumina e străjerul și al sufletului grai,
mi-a deschis cerul, mi-a arătat calea cea nouă,
de la un capăt la altul trece prin rai,
duce la stele la galaxii de bucurii strălucitoare.

aș vrea să plouă cu lumină și iertare,
acolo unde sunt inimi care plâng,
să curgă fericire din raze de mărgăritare,
mult aș vrea să frâng durerea lumii.

din stele curge lumina precum un cântec,
întunericul cu ea pot să îl spintec.